Stimat domnule judecator, Simt nevoia fireasca sa va multumesc pentru sprijinul pe care mi l-ati acordat in problema vecinilor, dumneavoastra si prin intermediul colaboratorilor dumneavoastra. In contextul in care, in ultimii ani, nu s-a putut rezolva nimic semnificativ, intre parti, printr-o simpla cale amiabila, va rog pe toti sa faceti tot ceea ce este necesar prin a ii incadra pe proprietarul apt. 10 si pe ultimii chiriasi ai acestuia, in categoria de ‘handicap mental profund’. Pentru ca sa ii lasam pe toti acestia, sa intre in subordinea directa a “prestigiosului” ANPH, care sa le gaseasca un spatiu locative potrivit tuturor necesitatilor acestora. Si aceasta, desigur, in cazul in care doriti cu totii sa aplicam L. 5.05.1996 in U.E. //448/2006 in Romania. Dati-mi voie sa imi sprijin afirmatiile, istorisindu-va desfasurarea zilei mele de ieri si inceputurile acestei zile: Astfel, dupa o noapte in care ma odihnisem cu adevarat(la ora 22.00 fix cred ca eram pe punctul de a adormi intre pernele de acasa): ziua de ieri, 28. 05. 2008 am muncit non-stop, astfel: Intre orele 6.45-9.00 mi-am luat micul dejun si am facut antrenament tip fitness, cu cele 3 aparate de acasa. Imediat dupa aceea, am inceput sa primesc apeluri pe mobil, unul dupa altul. Timp in care ma imbracam si ma aranjam pentru interviul de la ora 11.30, intr-o locatie aflata la aprox. 2h de mers cu masina, in nebunia traficului din Bucuresti. Trebuie sa marturisesc ca, fiind in a 3a mea zi de menstruatie lunara, nici nu eram intr-o forma fizica grozava. Ganditi-va ca am mers apoi in caldura, cu masina tatalui, pentru a ajunge undeva in zona Caii Mosilor-Bvd. Carol. Trebuind sa suport si temerile exprimate cu voce tare, ale tatalui meu ce avea rol de sofer. Dupa cca. 6 ore in care am parcurs in mare parte pe jos, drumul spre casa(aerul conditionat rece din RATB imi daduse mari dureri reumatice), m-am reintors acasa si am inceput sa redactez traducerea, pentru jobul meu platit de la MIT. Intr-una din pauze, m-am ocupat putin de problemele personale(diplomatie si AmyCommunications) si am ascultat cca. 30 min un CD-Rom nou primit, timp in care m-am relaxat si prin dans. (Notez aici, ca, imi permit sa ascult muzica mai ales ziua, iar seara o fac pana in ora 21.oo. Cu volumul sonorului dat la un nivel acustic, mediu. Nu inteleg insa, de cde exact in astfel de zile, chiriasii de alaturi se apropie cu zgomot de camera mea, incercand sa auda ceea ce ascult eu, in boxe. Si de ce dupa aceea, cand la ora 22.00 eu sunt deja intre asternuturi si mai ales sunt pe punctul de a adormi dupa o zi plina, ei-ele incep sa dea petreceri, nepasandu-le nici de faptul ca eu strig la ei, din pat. Dar nici ca parintii mei le bat in usa ca sa ii roage sa nu mai depaseasca limita de la ora legala 22.00) Datorita neascultarii acestora, adaugat sensibilitatii mele imunitare si ‘accentuate’, nevindecabile total dupa un accident la o varsta frageda si o moarte clinica de interval lung, reusesc sa adorm abia pe la ora 24.00, atunci cand vecinele parasesc complet camera de alaturi. Rezultatul de a doua zi este urmatorul: este ora 11.30 iar eu ma simt foarte adormita. Si ma gandesc stresata, ca iar voi fi nevoita sa imi aman activitatile mele importante din ziua aceasta, nemaiavand tonus decat pentru 1-2 din ele. Domnilor avocati, iata care sunt motivele pentru care nici acum nu am reusit sa imi fac o viata completa, niciodata pana acum. Si aceasta, in conditiile in care, in Romania, nici nu exista cod penal, iar cetatenii nu sunt educati sa il respecte/aplice. Iata de ce aveti nevoie de Amycommunications si de justitia ei experimentata deplin!! Pe curand, Amy
